Luni, 7 mai 2012, adică acum câteva zile, m-am prezentat
la Direcţia Muncii pentru a cere câteva lămuriri în legătură cu cererea mea
privind un tratament balnear la Govora Băi. Salariata m-a căutat pe calculator,
a dat din cap şi mi-a spus aşa: “Să ştiţi că veteranii de nici un fel şi de
nici o lege nu mai beneficiaţi de gratuităţi sau reduceri de bilete pentru
tratament”. “Cum domnişoară,” mai întreb eu odată, “nici Legea 189/2000, nici
Legea 118???” “Nici o lege,” zice dumneaei, “nici o gratuitate, toate biletele
se plătesc în funcţie de pensia pe care o primeşti”.
Nu avea nici o vină salariata şi parcă-i părea rău că a
trebuit să-mi dea o astfel de informaţie. Am înţeles de unde se vor restitui
cei 5.5%. Nu se mai acordă bilete gratuite de tratament la veterani, iar banii
îi restituim cu ţârâita, în etape, până la calendele greceşti! Ce valoare au
avut banii când ni i-aţi reţinut şi ce valoare au astăzi?
Dragi veterani, purtaţi-vă cu demnitate cicatricea pe trupul
dumneavoastră, cicatricea trimisă de gloanţele inamicului. Să ne purtăm cu
demnitate traumele şi sechelele pricinuite de înfiorătorul bombardament din 4
aprilie 1944. Cei care am supravieţuit acestui bombardament, am fost şi suntem
marcaţi de cea mai urâtă şi groaznică amintire, transformată în boală cronică,
pe viaţă. Anul 1989 a venit ca o eliberare, ca o uşurare, ca o lumină dătătoare
de speranţe. Cu multe eforturi şi demersuri am reuşit să obţinem şi câteva
drepturi, ca o răsplată a tributului nostru, pe câmpul de luptă, pe şantierele
de reconstrucţie a ţării, unde ne-au murit părinţi, soţi, fraţi şi copii.
Cum se poate ca drepturile câştigate cu atâta trudă să se
anuleze? Domnilor guvernanţi şi parlamentari, gândiţi-vă că nouă ne-au rămas
puţine raze însorite din apusul vieţii!... De ce răscoliţi şi liniştea noastră
cea de pe urmă? De ce răsculaţi şi liniştea noastră cea de pe urmă? De ce
speranţele noastre se transformă în deşertăciune? Nu zdrobiţi patriotismul din
noi? De ce ne ştirbiţi demnitatea? Noi nu cerşim nimic, nu vrem să fim umiliţi
şi priviţi cu milă de către tineret! Nu ne mutilaţi sufletele! Redaţi-ne
demnitatea de care avem atâta nevoie. Respectaţi-ne drepturile cucerite şi
aprobate de lege! (Legea 189, Legea 118).
Publicat în Viaţa Vâlcii, 9 mai 2012
No comments:
Post a Comment